De cele mai multe ori ne sunt puse sau ne punem unele intrebari, carora niciodata nu le vom putea da un raspuns clar si concis, care ar putea fi pe intelesul tuturor. Oare de ce? Oare de ce nu putem raspunde cu adevarat? Oare asa dureros ar fi raspunsul?
Niciodata nu vom stii acest lucru. Oricate intrebari ne-am pune... Sau oricate raspunsuri am cauta. Tot nu am afla. Si daca am putea raspunde n-avem intotdeauna raspunsuri limpezi la multimea de intrebari ale unor persoane.
Ni se intampla, de asemenea, sa nu stim cum sa reactionam la unele intrebari stanjenitoare ce pot uneori sa ne surprinda sau sa ne puna in incurcatura. Si oricum, ocolind raspunsuriile nu vom ajunge niciunde, vom neglija un adevar care poate ne-ar pune intr-o lumina buna.
Sper ca acum vei intelege de ce. De ce ocolesc sa-ti raspund intrebarii. Daca ti-as raspunde ai spune din nou "DE CE?" si as ocoli un alt raspuns. Raspunsul intrebarii tale il vei gasi poate in inima ta, daca ma cunosti suficient de BINE.
Şi după atâta timp care a trecut simţitor... Simt că nu mai am putere, că nu mai pot să continui acest joc murdar. Plecarea ta, pe care nu am înţeles-o nici până astăzi, m-a făcut să mă întreb ce te-a făcut să pleci...
Dar, cu toate acestea, îmi vin în minte cuvintele pe care mi-le spuneai mereu, dându-mi putere să merg mai departe cu capul sus...
Şi poate-mi curg lacrimi pe obraz, că nu mai eşti aici, lângă mine, dar prind putere şi merg mai departe.. Pot să merg mai departe şi fără tine. Fără băiatul pe care-l mai iubesc si acum după atâta timp.
Şi acum, după puțin timp, te văd de mână cu ea... Te văd zâmbind, fericit alături de ea, poate-mi vezi tristeţea din ochii, dar am să neg, spunând că e doar imaginaţia ta. Sau doar o iluzie....
